Metabolismul și greutatea corporală sunt reglate printr-o combinație de factori genetici, de mediu și hormonali. Deși inițial s-a crezut că celulele grase sunt destul de neutre în această privință, acum se știe că acestea eliberează hormoni care pot influența greutatea și sănătatea.
Există mulți hormoni care influențează senzația de foame, de sațietate, metabolismul și depozitarea grăsimilor. Cercetătorii continuă să studieze totalitatea efectelor produse de acești factori asupra organismului.
Insulina, leptina, adiponectina și cortizolul sunt câțiva dintre hormonii care influențează creșterea masei de grăsime. Există alți hormoni care influențează scăderea în greutate și alți hormoni care pot influența, de asemenea, metabolismul.
Cercetătorii încă studiază modul în care acești hormoni, alături de alții, influențează greutatea corporală și alți markeri ai sănătății.
Mai jos este un rezumat al rolurilor pe care acești 4 hormoni le au în reglarea greutății și acumularea de grăsimi.
Conținut:
Insulină
Insulina este un hormon vital; practic, aduce energia în celulele corpului, astfel încât aceasta să poată fi utilizată. Dacă insulina nu ar fi eliberată în fluxul sanguin, celulele corpului ar muri.
Dacă pancreasul nu produce insulină, așa cum se întâmplă la diabetul de tip 1, este obligatoriu ca persoana respectivă să primească insulină exogenă, deoarece insulina este necesară pentru ca celulele să poată trăi.
Imediat după ce ai mâncat, crește nivelul de zahăr din sânge. Acest semnal este transmis către pancreas, care începe eliberarea insulinei. Insulina poate aduce zahăr, glucoză, în celulele corpului pentru a le oferi energie sau pentru ca aceasta să fie depozitată.
Cu cât nivelul de glucoză din sânge este mai mare, cu atât este se eliberează mai multă insulină.
Insulina este considerată un hormon anabolic; acesta încurajează stocarea. Nu numai că ajută la depozitarea glucozei, dar promovează și depozitarea grăsimilor, de aceea poate fi considerat un hormon care joacă un rol în obezitate.
Insulina și grăsimea
Insulina se secretă direct proporțional cu masa grăsimii (1). Insulina influențează și modul în care corpul tratează grăsimea. Se consideră că insulina interferează cu metabolismul lipidic, ceea ce ar putea cauza alte efecte negative asupra sănătății, cum ar fi creșterea trigliceridelor, a particulelor de colesterol din sânge și scăderea nivelului de colesterol HDL (colesterol bun).
Odată cu apariția obezității poate să apară rezistența la insulină. Deoarece nivelul de insulină este crescut cu nivelurile ridicate de grăsimi, nivelul de insulină din sânge poate rămâne ridicat chiar și în perioadele de post.
Atunci când insulina este mereu în sânge, celulele corpului pot să nu mai reacționeze la aceasta.
Leptina
Rolul leptinei în reglementarea greutății corpului poate fi unul complex. Leptina este eliberată din celule grase și, la fel ca insulina, cu cat masa grăsimii este mai mare, cu atât crește și nivelul de leptină. Leptina ar trebui să acționeze în acest mod.
Pe măsură ce nivelul de grăsime din corp crește, leptina transmite semnale către creier, în așa fel încât să se reducă consumul de alimente, deoarece există suficientă energie în corp.
Când masa de grăsime scade, nivelul de leptină se reduce, iar creierul înțelege acest mesaj, respectiv că trebuie să crească consumul de hrană.
Leptina stimulează descompunerea acizilor grași, acumularea glucozei în celule și previne acumularea de grăsime în celulele. Faptul că leptina stimulează descompunerea acizilor grași poate fi un lucru bun, dar ceea ce se întâmplă este că acizii grași pot să rămână în sânge și să provoace unele probleme funcțiilor metabolice.
De asemenea, se crede, că leptina poate stimula suplimentar secreția de insulină și poate favoriza hiperinsulinemia (2).
Ca și în cazul insulinei, secreția crescută de leptină poate conduce la situația în care creierul să nu mai reacționeze la semnalele trimise de leptină.
Prin urmare, în timp ce oamenii obezi pot avea niveluri mai ridicate de leptină, semnalul de reducere a consumului de alimente ar putea să nu fie înregistrat.
Oricum, cercetătorii încă studiază modul în care persoanele obeze, care sunt rezistente la leptină, pot fi sensibilizate la efectele acesteia.
Adiponectină
Atunci când masa de grăsime este crescută, nivelul de insulină și cel de leptină sunt ridicate. Cu toate acestea, având în vedere că masa de grăsime crește, nivelul de adiponectină scade. Nivelurile ridicate de adiponectină sunt asociate, de asemenea, cu o sensibilitate crescută la insulină.
Un articol din 2004 sugerează că adiponectina poate avea un impact direct asupra funcției insulinei și asupra metabolismului lipidic. Unele cercetări au arătat că șoarecii care aveau niveluri ridicate de insulină și cărora li s-a administrat adiponectină, au beneficiat de o reducere a nivelului de insulină (3).
Adiponectina poate fi, de asemenea, sensibilă la masa de grăsime, în funcție de locul în care se află în corp. De exemplu, dacă grăsimea se acumulează mai mult în regiunea abdominală, atunci nivelurile de adiponectină pot fi reduse mai ușor decât în cazul în care masa de grăsime se acumulează de la mijloc în jos.
Încă se studiază modul în care adiponectina influențează organismul și nivelurile de insulină, fiind posibil ca defectele genelor de adiponectină să fie legate de obezitate și de rezistența la insulină.
Cortizol
Cortizolul este unul dintre hormonii legați de stres, eliberați din glandele suprarenale, care sunt situate deasupra rinichilor. Mai multe suplimente de slăbit și programe de control a greutății corpului își propun să regleze cortizolul.
Cortizolul este eliberat în timpul perioadelor de post, alimentație, de exerciții fizice, atunci când ne trezim din somn și în timpul stresului psihologic (4).
Cortizolul are un rol în metabolismul energetic și ajută corpul să descompună nutrienții de care are nevoie, pe post de combustibil.
De exemplu, dacă trebuie să fugi ca să scapi dintr-o situație în care ești în pericol, cortizolul poate ajuta corpul să folosească carbohidrați, pentru a elibera rapid energie. De asemenea, cortizolul ar putea muta grăsimea în zona abdominală de depozitare.
Conform unor studii, cortizolul poate stimula apetitul, pofta de zahăr și poate conduce la creșterea în greutate.
Dacă nivelurile de cortizol sunt crescute permanent, acestea ar putea duce la depozitarea de grăsime în abdomen, ceea ce ar putea influența apetitul, dar și alte procese metabolice.
Cortizolul este un hormon necesar pentru viața de zi cu zi, dar dacă nivelurile sunt ridicate, poate influența acumularea de grăsime.
Pentru scăderea stresului se recomandă să practici obiceiuri sănătoase, să ai o alimentație echilibrată și să practici exerciții fizice.
Concluzie: hormonii care îngrașă
Insulina, leptina, adiponectina și cortizolul sunt câțiva dintre hormonii care pot avea un impact direct asupra creșterii greutății și a masei de grăsime.
Dacă ești îngrijorat de nivelurile hormonale, trebuie să consulți un medic specialist.
Din fericire, chiar dacă nu știi care hormoni au niveluri anormale, scăderea greutății poate fi, de obicei, benefică.
Practicile sănătoase de scădere în greutate pot să-ți ajute corpul să-și reducă masa de grăsime și pot regla, de asemenea, nivelurile hormonale.
